La ce folosește navigația?

Navigare, știință de a dirija o ambarcațiune prin determinarea poziției, a cursului și a distanței parcurse. Navigația este preocupată de găsirea drumului către destinația dorită, evitarea coliziunilor, economisirea combustibilului și programul întâlnirilor.

Navigareeste derivat din latinescul navis („navă”) și agere („a conduce”). Primii navigatori care s-au îmbarcat în călătorii de explorare au dezvoltat treptat metode sistematice de observare și înregistrare a poziției lor, a distanțelor și direcțiilor pe care le-au parcurs, a curenților de vânt și de apă, precum și a pericolelor și paradisurilor pe care le-au întâlnit. Faptele acumulate în jurnalele lor le-au făcut posibil să-și găsească drumul spre casă și ca ei sau succesorii lor să-și repete și să-și extindă faptele. Fiecare aterizare reușită a devenit un indicator de-a lungul unui traseu care putea fi retras și integrat într-un număr tot mai mare de informații fiabile.

Pentru acești descoperitori, pericolul de a alerga cu o altă navă a fost neglijabil, dar, pe măsură ce traficul s-a extins de-a lungul rutelor stabilite, evitarea coliziunii a devenit o preocupare. Accentul s-a mutat de la găsirea căii la menținerea distanțelor de siguranță între ambarcațiunile care se deplasează în diferite direcții la viteze diferite. Navele mai mari sunt mai ușor de văzut, dar necesită mai mult timp pentru a schimba viteza sau direcția. Când multe nave se află într-o zonă mică, o acțiune evazivă luată pentru a evita o coliziune poate pune în pericol alte nave. Această problemă a fost atenuată lângă porturile maritime aglomerate prin limitarea navelor de intrare și de ieșire pe benzi separate, care sunt clar marcate și împărțite la cea mai mare distanță practică. Avioanele călătoresc atât de repede încât, deși doi piloți se pot vedea unul pe celălalt la timp pentru a iniția o acțiune evazivă, manevrele lor pot fi anulate dacă unul prezice incorect mișcarea celuilalt. Controlorii de trafic aerian de la sol sunt însărcinați cu responsabilitatea de a atribui aeronavele pe trasee selectate care reduc la minimum probabilitatea coliziunii. Navigația aeriană civilă este profund influențată de cerințele de a urma instrucțiunile acestor controlori.

Apariția navelor alimentate cu abur în prima jumătate a secolului al XIX-lea a adăugat problema reducerii la minimum a consumului de combustibil la sarcinile navigatorului. În special, dincolo de un anumit factor de siguranță, transportul de combustibil în exces reduce inutil capacitatea de încărcare.

Respectarea unui program prestabilit, o chestiune de o importanță vitală în navigația spațială în legătură cu consumul de combustibil, a devenit importantă în navigația maritimă și aeriană dintr-un alt motiv. Astăzi, fiecare călătorie sau zbor este o singură legătură într-o rețea coordonată de transport care transportă persoane și mărfuri din orice loc de plecare către orice destinație aleasă. Funcționarea eficientă a întregului sistem depinde de asigurarea că fiecare călătorie va începe și se va termina la orele specificate.

Navigația modernă, pe scurt, are de-a face cu un sistem de transport integrat global, în care fiecare călătorie de la început până la sfârșit este preocupată de patru obiective de bază: menținerea cursului, evitarea coliziunilor, minimizarea consumului de combustibil și respectarea unui orar stabilit.